Cuvânt înainte pentru scriitorul Ciprian Nastasiu

Zilele acestea am avut timpul şi răbdarea necesare pentru a răsfoi “Prădarea României”, cartea care a făcut valuri în prag de alegeri prezidenţiale, prin expunerea crimei organizate la nivel de stat în România. Trebuie să recunosc faptul că, prin această mărturie, fostul procuror  Ciprian Nastasiu şi-a spălat multe din păcatele la care s-a dedat pe vremea când activa în DIICOT.  Nu există voce mai autorizată ( decât a procurorului care a instrumentat dosarele Strict Secret de Importanţă Deosebită la care se referă cartea) pentru a confirma tot ceea ce un simplu jurnalist pe nume Ohanesian Eduard făcea public  timp de 4 ani, pe toate posturile de televiziune şi în mai toate ziarele mogulilor sau ale puterii. Şi anume că “Afacerea Răpirea din Irak”, nu a fost tocmai o simplă răpire şi că în spatele operaţiunii se ascund crima organizată la nivel stat, contrabanda cu armament şi afacerile Securităţii sau ale urmaşilor săi din serviciile secrete actuale aflaţi la conducerea ţării. Nu vreau să atrag atentia asupra lipsei dovezilor din volumul “Prădarea României”. Este de înţeles de ce fostul magistrat şi colaboratorul său american Victor Gaetan au pus în carte doar vorbe. Fost posesor de certificat ORNISS, Nastasiu este obligat să păstreze tăcerea asupra dosarelor SSID instrumentate, o lungă perioadă după ce a ieşit din magistratură. Gaetan, la rândul său, nu poate explica de ce SUA protejează un terorist  cetăţean american, pe Mohammad Munaf. Personal, de 4 ani nu am făcut altceva decât să dezgrop şi să aduc în faţa opiniei publice dovezi, documente, filme şi mărturii, pe care Nastasiu, colegii din parchete, servicii secrete sau politică se străduiau să le ascundă. Nu pot totuşi să trec peste unele afirmaţii puerile făcute de ex-procuror în cartea sa şi să încerc în continuare să aduc toate completările de rigoare. Şi dacă tot vorbeam despre Răpirea din Irak, iată ce afirmă Nastasiu în cartea sa la pagina 53, în deschiderea capitolului 10 – Din nou în Bagdad cu Munaf :

“Cei trei jurnalişti eliberaţi s-au întors la Bucureşti plini de glorie – lăsându-l pe Munaf la Bagdad, sechestrat într-o celulă de la Camp Crooper, sub supravegherea americanilor”.

Păi cum vine asta măi domnule ? Ce să înţeleagă cititorul sau judecătorul din fraza de mai sus ? Aşa gafă nu aţi făcut nici măcar în faimosul rechizitoriu al răpirii, acolo unde slugile băsesciene Marie Jean şi Sorin figurează ca victime, iar “nebunul” Ohanesian drept martor. Carevaszică, jurnaliştii răpiţi, sechestraţi şi ameninţaţi  cu pistoale mitralieră tip Kalaşnikov de oamenii teroriştilor Mohammad Munaf şi Omar Hayssam în mijlocul Bagdadului, l-au lăsat pe Munaf americanilor ?  Nu l-a predat personalul ambasadei, toţi ofiţeri SIE, mult lăudaţi pentru profesionalismul lor în paginile aceleaiaşi cărţi ? Să fim serioşi domnule Nastasiu ! Meritul dezvăluirilor vă aparţine, dar tocmai “profesioniştii” pe care îi lăudaţi ( Mihai Ştefan Stuparu, Octavian Hârşeu sau Cristian Voicu, ofiţeri SIE proveniţi din fosta Securitate ceauşistă) sunt aceia care l-au predat americanilor pe teroristul Mohammad Munaf de pe teritoriu românesc. Mult mai grav este faptul că au făcut-o la ordinul comandantului suprem Traian Băsescu. Şi că autorităţile SUA, inclusiv Departamentul de Stat îl protejează la Camp Crooper de circa 4 ani pe teroristul internaţional Munaf, cetăţean american, arestat, judecat şi condamnat în două state. Asta după 9-11 septembrie 2001, eveniment care a declanşat războiul antiterorist mondial. Dar pentru a mai descreţi frunţile cititorilor (şi pentru informarea procurorilor), vă mai dau o informaţie picantă. Prietenii arabi din studenţie ai lui Munaf spun că teroristul american şi-a luat-o de nevastă pe româncuţa Georgette, (dansatoare  înainte de 1989 ) direct din clubul de noapte Melody Bar. Un cuibuşor de nebunii al Securităţii şi nu numai… .

Be the first to comment on "Cuvânt înainte pentru scriitorul Ciprian Nastasiu"

Leave a comment