Șpaga luată de “diplomatul” Ștefan Andrei încăpea cu greu în 5 apartamente

Trecerea în neființă a  politrucului comunist de talie națională (în niciun caz internațională, așa cum încearcă să acrediteze în ultima vreme unii istorici) Ștefan Andrei s-a petrecut cu onoruri aduse la catafalc de zeloși lăudători istorici, ziariști și chiar politicieni. Dacă regretele unora pot fi înțelese, pentru că, indiferent de funcție, Andrei a fost o ființă umană, modul în care este prezentat acesta de multe dintre instituțiile mas-media și lătrăii acestora este cel puțin șocant.

Altarul ridicat în cinstea liderului ceaușist Andrei a fost ridicat pas cu pas după Revoluție, acesta fiind prezentat în numeroase emisiuni TV, articole, ba chiar și în cărți, ca un fel de super-diplomat patriot, dizident, reformist și martir al regimului de tristă amintire. Cărțile și articolele scrise de el și despre el în ultima vreme îl descriu ca pe un geniu al diplomației, un fel de Henry Kissinger de România, ba chiar al blocului comunist. În condițiile în care scriitori și poeți de valoare de abia reușesc să supraviețuiască, anumite edituri scot pe bandă rulantă “memoriile” comunistoidului în ediții glossy cu tiraje fantastice. Învelit într-o aură de mucava fabricată în laboratoarele serviciilor secrete, fostul demnitar comunist ne oferă chiar și după moarte adevărate lecții de viață și de democrație. Câtă încredere putem avea în mărturiile sale, unde sunt rădăcinile șpăgii și corupției actuale și cine a fost de fapt acest adevărat Machiavelli al societății românești postdecembriste veți afla în continuare. După cum veți constata din documentele spionajului extern, șpaga, ploconul și traficul de influență nu sunt practici noi pentru foștii și actualii demnitari români. Corupția este o componentă importantă a istoriei noastre recente.

Practicile tovarășului

Pe scurt, documente secrete ale Departamentului de Informații Externe (fostă DGIE, actualmente SIE) scot la iveală un apostol al diplomației românești corupt până în măduva oaselor. Geniul diplomației Ștefan Andrei nefiind altceva decât un  tătic al corupției și șpăgii generalizate, care, în cele din urmă au pus stăpânire pe regimul comunist de la București, ducându-l la pierzanie. În timp ce marea majoritate a populației se zbătea în lipsuri, Andrei, slugă prea plecată a regimului comunist, lua șpagă cu două mâini de la toți reprezentanții României în străinătate, indiferent dacă aceștia erau, diplomați sau securiști acoperiți ai regimului.

“ Era o practică ca tov. Andrei Ștefan să ceară de la toți ofițerii pe care îi cunoștea diferite lucruri ca : țigări, șampanie, wisky, cărți, discuri și alte obiecte. Apela direct la tov. N. Doicaru, la Pacepa, la tov. Toader, la tov. Caraman și la subsemnatul. Avea o expresie : „ vezi dragă când vii la mine deschide ușa cu piciorul”, scria în raportul său șeful Diviziei a II-a America și alte regiuni din cadrul Departamentului de Informații Externe (UM 0920/V2), general-maior Gheorghe Marcu în 16 august 1978.

Pretențiile lui Andrei nu se opreau aici. Marcu povestește cu lux de amănunte despre listele lăsate de apostolul diplomație românești securiștilor DIE  aflați la post, indiferent dacă aceștia erau ambasadori, consuli sau consilieri. De la băuturi și țigări, săpunuri sau parfumuri, până la biciclete și mobilă, nimic nu lipsea din obolul adus de ofițerii aflați la post în străinătate. Celebrul ofițeraș revoluționar Dumitru Mazilu, aflat la post la Roma se plângea că “aproape jumătate din salariu îl cheltuiește ca să rezolve cererile tov. Ștefan Andrei”.

Plocoane de la șefii spionajului extern

Conform rapoartelor emise de ofițeri la sfârșitul deceniului ‘70, chiar șefii DIE din acea vreme, generalii Nicolae Doicaru și Ion Mihai Pacepa, obișnuiau să-i aducă spășiți plocoane ministrului Ștefan Andrei.

“ Cadrele care au raportat aceste aspecte, fac referiri și cu privire la practica tovarășului Ștefan Andrei – atunci când se deplasa la ambasadele țării noastre din diferite state, de a solicita și pretinde personal (uneori prin liste personalizate ) cadrelor DGIE, MAE și comerțului exterior aflate la post, să-i procure bunuri de valoare, din categoria celor menționate, fără a achita contravaloarea lor.”

Notă – Nr. C/1591/29.VIII.1979 – Strict Secret

În nota de mai sus, comisia de anchetă a spionajului extern a atașat lista cu o parte dintre șpăguitorii aflați la vremea aceea la post, care îi procuraseră tovarășului Andrei bunuri, eludând plata taxelor vamale. Ambasadorii Coanstantin Căruntu, Gheorghe Badrus, Constantin Flitan, Ion Mărgineanu, Ion Datcu, Iacob Ionașcu, Dumitru Aninoiu, Nicolae Nicolae, cadre DIE ca  Gheorghe Marcu, Florea Aurel, Gheorghe Aurel, Mihai Caraman, Manea Gheorghe, Nicolae Cocoș, Napoleon Fodor, Ionel Ciubotaru, Victor Dorobanțu, Dumitru Mazilu și lista continuă. În 1976, Andrei ar fi primit chiar de la Mihai Pacepa o bibliotecă, iar în 1977, ambasadorul Ion Mărgineanu și consilierul Titus Dumitrescu i-au procurat o garnitură de mobilă de la Roma. Bunurile au fost decontate parțial pe unele firme din Italia, parțial din banii cadrelor MAE.

Într-un raport strict secret, generalul Manea Gheorghe (fost șef al brigăzii speciale UM 0920/U – ilegalii) raportează că Ștefan Andrei primise atâtea plocoane de la ofițeri și diplomați că nu i-ar fi încăput în 5 apartamente.

Trafic de influență și nepotism la MAE și Securitate

În schimbul șpăgii, Ștefan Andrei influența și determina angajarea rudelor sale sau a unor cunoștințe apropiate în DIE, precum și promovarea, menținerea sau trimiterea la post în străinătate a șpăgarilor. Astfel a intervenit pentru avansarea în garad și funcție sau menținerea peste termen la post pentru Goga Vasile, Caraman Mihai, Gheorghe Marcu Bălței Domițian, Constantin Căruntu, Dinar Marcarian – nume de cod Ion Moraru și Ion Popescu.

Minoiu Ion povestește cu lux de amănunte într-un raport secret că Ștefan Andrei i-a ajutat pe Nicolae Doicaru și pe Ion Mihai Pacepa să controleze numirile în posturi de adjuncți de miniștrii, șefi de agenții economice, directori în MCECEI, promovând în funcții ofițeri de informații. În acest sens dă și câteva exemple notabile : Constantin Stanciu, Nicolae Cocoș, Constantin Țincu, Vasile Manolescu. Alții, precum Cornel Pacoste, Nicolae Nicolae, Ion Datcu, Marcu Ion au fost încadrați DIE la presiunile șefului diplomației.

Într-o notă strict secretă primită la DIE , la 1 noiembrie 1978, sursa “Vlaicu” relata despre Ștefan Andrei următoarele :

“Într-o convorbire cu Enescu Mihai, secretar I în cadrul Direcției I relații, la 30 octombrie a.c., acesta exprimându-și indignarea pentru modul cum se aranjează unele avansări în M.A.E. sau menținerea de posturi în exteriror, încălcându-se orice acte legale, arată că tov. Ministru Ștefan Andrei a primit cristale de la Praga , de la doi tovarăși, unul Nestor, cărora le-a satifăcut dorința de a le prelungi stadiul la post (circa 10 ani).”

1978 noiembrie 1

Notă informativă privind situația materială și practicile ministrului de Externe Ștefan Andrei. Primit : Lt. Maj. Crăciunoiu / Sursa “Vlaicu” 01.11.1978 / Strict Secret Exemplar unic.

Marele diplomat nu s-a mulțumit cu bunuri doar de la subordonații săi, achiziționând mobilă stil florentin sufragerie, sub prețul real, de la o persoană care solicitase aprobare pentru plecarea definitivă din România.