Misterele Revoluţiei

Au trecut 25 de ani de la Revoluţie. Mormanele de hârtii, atent “declasificate” la cererea Parchetului General au avut un singur scop – să aburească opinia publică. În 2009, generalul Dan Voinea era îndepărtat de la conducerea Parchetului Militar şi hăituit de Laura Codruța Kovesi, deși apucase să trimită în judecată o parte din criminalii Revoluţiei. Magistratul nu a fost întrebat în ce condiţii a condus anchetele şi nici cum au colaborat instituţiile de forţă cu procurorii pentru elucidarea adevărului. Unii criminali au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. Alţii sunt liberi şi astăzi. Cele mai cunoscute cazuri de ţapi ispăşitori sunt generalii octogenari Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac.  “Misterele” Revoluţiei au ajuns pe mâna unei marionete cu nume predestinat – procurorul şef Vasilache. La capătul celălalt al sforilor, marele păpuşar de la Cotroceni, Traian Băsescu.

În mare parte, crimele au rămas cu autori necunoscuţi. Multe întrebări au rămas fără răspuns, pentru că procurorii şi revoluţionarii nu au avut acces la rapoartele secrete ale Securităţii, sereiului sau armatei. În mod curios, fostul procuror militar Voinea neagă orice amestec străin în evenimente, spunând că teroriştii străini au fost inventaţi de criminali pentru a-şi acoperi faptele. Dosarele instrumentate la cald în 1990 de unii procurori sunt ascunse și astăzi. Mai mult, de două decenii, cei care s-au aflat la cârma ţării au muşamalizat dosarele Revoluţiei, ascunzând dovezile şi intimidând martorii. Cum au procedat?

Dovezile muşamalizării

Despre Ordinului 522/1997 s-a vorbit mult în presă, generalul Constantin Degeratu fiind acuzat că la data de 19 noiembrie 1997, în calitate de şef al Statului Major General (SMG) şi secretar de stat în acelaşi timp, a suspendat temporar” dreptul tuturor angajaţilor din subordinea SMG, militari sau civili, de a furniza (presei sau organelor de anchetă) informaţii cu privire la activitatea proprie sau a altor persoane pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989″. Orice persoană care dorea sau era chemată să depună mărturie şi făcea parte din organigrama Ministerului Apărării Naţionale, trebuia să ceară mai întâi aprobarea ministrului. Aşadar, ministrul decidea cine depune sau nu mărturie despre crimele Revoluţiei. Documentul semnat de generalul Degeratu, un act de intimidare oficial la adresa martorilor, nu a fost dat publicităţii niciodată. Probabil, din motive de secretizare. În ultimii ani, specialiştii care studiază evenimentele din decembrie 1989 şi chiar unii lideri ai revoluţionarilor au uitat de ordinul lui Degeratu, acesta făcând parte o vreme din clanul portocaliu de la Cotroceni.

De abia în anul 2010, un cotidian local a obţinut şi publicat documentul compromiţător emis în timpul domniei CDR. Ordinul dovedeşte faptul că în timp ce procurorii se chinuiau să scoată la iveală crimele Revoluţiei şi infractorii care au tras în populaţie, Armata, la cel mai înalt nivel, ascundea dovezile şi făcea totul pentru a intimida sau împiedica martorii cei mai importanţi (militarii participanţi la faţa locului) să depună mărturie. Când se întâmpla acest lucru? Tocmai sub preşedinţia lui Emil Constantinescu, considerată cel mai democratic regim după 1989.

Generalul Constantin Degeratu se străduia să scandalizeze întreaga ţară, refuzând dreptul cetăţenilor de a afla adevărul despre revoluţia din 1989 şi obstrucţionând activitatea Justiţiei. Nu întâmplător, gestul a fost repetat şi în cazul scandalului Omar Hayssam, când onorabilul de mai sus ocupa funcţia de consilier pe probleme de siguranţă naţională al preşedintelui Traian Băsescu, caz în care Degeratu a ascuns canalul Dragomir – Palcu – Cotroceni –Raad Halool – terorişti, folosit pentru negocierile de eliberare a jurnaliştilor ostatici în Irak. Copii după Ordinul 522/1997 au ajuns în cele din urmă în posesia mai multor asociaţii care “îi reprezintă cu cinste” pe revoluţionari şi pe urmaşii victimelor din decembrie ’89. Nu s-a întâmplat nimic deosebit. Preşedinţii acestor asociaţii fac membri de onoare pe bandă rulantă din rândurile camarilei actualei puteri. Generalul Constantin Degeratu și-a văzut mai departe de afaceri, de profesorat și de cariera militară, ca dealtfel toţi infractorii acoperiţi prin ordinul său. Mai nou, în cursul anului 2010, îl regăsim pe Degeratu în spatele unei afaceri dubioase cu armament în judeţul Gorj. Alături de un reprezentant local al PDL Hoară, generalul portocaliu apărea ca salvator al uzinei de armament Sadu, promovând un investitor american neautorizat de ANCEX.

Cât despre protecţia oferită de Armata română foştilor securişti şi criminali care au tras în populaţie în decembrie ’89, au mai fost prezentate dovezi şi în cartea Puterea din Umbră, volumul I (editura Junimea). Deşi preşedintele Traian Băsescu a înfierat cu mânie proletară regimul comunist şi unealta sa, Securitatea, de la tribuna Parlamentului, MApN plăteşte pensiile foştilor securişti, mai ales cadrelor acoperite ale Departamentului de Informaţii Externe (spioni MAE la post în străinătate), astăzi legendaţi ca ofiţeri de armată în cărţile de muncă, deşi deţin legitimaţii speciale ACMRR – SIE (Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe).

 

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Direcţia Informare şi Relaţii Publice tel./fax: 021.319.60.22 e-mail: presamapn@mapn.ro

 22 iunie 2010

Domnului Ovidiu Ohanesian

– Gorjeanul –

             Referitor la solicitarea dumneavoastră de informaţii, vă comunicăm următoarele:

 Ordinul circular nr. 522, din 19.11.1997, se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor conform art. 12 alin. 1, lit. a) din Legea nr. 544/2001.

 

                         Biroul de presă