Invazia trupelor rusești în Peninsula Crimeea scoate la iveală proiecte militare sovietice avangardiste, care odată cu dizolvarea URSS păreau abandonate și uitate pentru totdeauna. Înainte de 1989, utilizarea delfinilor ucigași în misiuni militare de către specialiștii Flotei Mării Negre ancorată în porturile Sevastopol, Balaklava 825 GTS și împrejurimi, reprezenta secret de stat. Numai un cerc restrâns de absolvenți ai secțiilor militare din cadrul universităților, cîțiva savanți și militari din trupele speciale ale URSS știau că soldații Tursiops Truncates nu erau doar o legendă.

După ce Rusia a ocupat pas cu pas, aproape fără nicio împotrivire, bazele militare din Crimeea, a intrat în posesia “submarinelor vii” ucrainene. Surprinzător sau nu, armata țarului Putin a capturat un proiect militar mai puțin obișnuit : delfinii de luptă. Program strict secret înainte de prăbușirea URSS, utilizarea delfinilor pentru misiuni militare a fost demarat de sovietici la începutul deceniului șase, fiind dat uitării până de curând. Până la invazia recentă în peninsulă, se zvonea că din lipsă de fonduri, ucrainenii și rușii ar fi renunțat la proiectele ce vizau delfinii-soldat și că zeci de mamifere ar fi fost trimise în Golful Persic. În februarie 2012, agențiile de presă ucrainene, moldovene și rusești anunțau pierderea a trei delfini echipați cu arme individuale în Marea Neagră, deconspirând practic reluarea cercetărilor în domeniu. În cursul unei aplicații militare desfășurate la Sevastopol, armata ucrainenă ar fi rătăcit trei mamifere cărora specialiștii le atașaseră arme de foc pe cap. Centrele de cercetare militare abandonate de Spețnaz pe litoralul ucrainean al Mării Negre antrenau delfinii (Tursiops Truncates) pentru misiuni de recunoaștere și localizare a inamicilor, pentru transportul de echipamente de spionaj și pentru detecție sau amplasare de mine subacvatice.

Romeo și savanții sovietici

București, iunie 2012. Un jurnalist și avocatul său leneveau la o bere pe terasa restaurantului cu specific ucrainean Tchaikovski din centrul vechi al capitalei. Lângă masa acestora, un domn în jur de 45 de ani întinde cu multă bunăvoință o farfurie cu inelușe zdrențuite și uscate.

“E calamar uscat. Încercați vă rog, merge cu bere”, îi îmbie omul.

Intrând în vorbă cu Romeo cei doi află că basarabeanul importă ”uscăturile” din Germania. Pești, caracatițe și alte fructe de mare tradiționale rusești. Romeo a venit pe meleagurile noastre prin 1990, imediat după ce a terminat stagiul militar. A fost motorist pe nave dragor, la baza militară din Sevastopol, “aceea cu porți uriașe cu inele”. Deși Romeo a stat mai mult în sala motoarelor, își amintește cu drag de intrarea blindată a bazei marine unde era adăpostită Flota Mării Negre. Și în fața porților… delfinii ucigași. “Cum ucigași ?”, întrebă jurnalistul mirat. Doar sunt animale inteligente și drăguțe. Cel puțin așa se vede în toate documentarele de la televizor. Romeo povestește despre savanții sovietici și despre experimentele acestora pe delfini în baza militară.

“Am fost desemnați de multe ori să-i ajutăm pe savanți la bazinele cu delfini”, spune Romeo. Fostul soldat al Armate Roșii spune că, uneori, cercetătorii sovietici le atașau acestor animale drăguțe câte o zgardă cu explozibili.

Spețnaz și secțiile de psihozoologie

În timpul Războiului Rece, armata sovietică deținea pe lângă bazele militare propriu-zise și câteva centre speciale de cercetare științifică ale GRU și Spețnaz (serviciile secrete, respective trupele speciale ale armatei ruse), cei care erau însărcinați cu misiuni de „razvedka”, un soi de spionaj militar garnisit cu misiuni de cercetare. Iată ce scria faimosul dezertor GRU Viktor Suvorov despre cercetările pe delfinii ucigași din Marea Neagră, în cartea sa Spețnaz Istoria secretă a Forțelor Speciale Sovietice:

“În afara submarinelor cu sau fără echipaj, trupele Spețnaz au acordat o atenție enormă în ultimile decenii “submarinelor vii “ – delfinii. Uniunea Sovietică deține un centru enorm de cercetare științifică în Marea Neagră pentru studierea comportamentului delfinilor. Mare parte din activitatea centrului este înfășurată în vălul impenetrabil al secretelor oficiale”.

Din timpuri străvechi, delfinul l-a încântat pe om cu abilitățile sale extraordinare. Suvorov spune că o atenție deosebită s-ar fi acordat acțiunilor teroriste în care “submarinele vii “ puteau fi folosite. Până la invazia rusească din Crimeea, multe din fostele baze militare sovietice, orășele militare și cosmice din Crimeea au fost părăsite. Au supraviețuit doar unele foste baze de pregătire ale trupelor speciale care mai arborau drapelul Rusiei în 2011, cum este fostul centru de antrenament de la Ialta, strada Cubanskie (actuală Vecernaia), unde erau sortați viitorii agenți Spețnaz cubanezi (vezi foto). Absolvenții fostelor universități sovietice afirmă că fiecare centru de învățământ superior de pe teritoriul URSS, avea în componență cel puțin o facultate militară. Unele dintre acestea aveau secții speciale de psihozoologie unde erau formați specialiști pentru antrenarea tigrilor și maimuțelor pentru circ și pentru dresarea delfinilor în scopuri militare. Portalul de știri Vocea Rusiei confirmă preluarea mamiferelor care au aparținut Acvariului de la Sevastopol și folosirea lor în continuare de către flota rusă care dispune de “noi dispozitive, care transformă detectarea de către sonarul delfinului a ţintei subacvatice într-un semnal pe monitorul operatorului”.