De când a fost numit Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Cehe în Republica Moldova (29 ianuarie 2010), Jaromir Kvapil nu contenește să-i uimească pe oficialii de peste Prut. Chiar și literații sau artiștii prezenți alături de diplomat la diverse evenimente culturale îi laudă abilitățile de comunicare. Jaro, cum îi spun prietenii apropiați, vorbește o “frumoasă, perfectă” limbă română. Până aici nimic deosebit. Am putea spune că  Jaro a avut tot timpul din lume să învețe limba noastră, deoarece, o perioadă îndelungată, cehul a fost diplomat în România și în Republica Moldova. Puțini sunt cei care știu povestea adevărată de la dosarul de cadre al lui Jaromir Kvapil . Epopeea românească a viitorului ambasador începe în vara anului 1968, când trupele Spețnaz și tancurile trimise de sovietici să implementeze democrația socialistă la Praga, îl găsesc pe acesta student la facultatea de comerț (un fel de ASE cehoslovac). La vremea aceea, Kvapil senior, tatăl lui Jaromir îndeplinea funcția de atașat al agenției economice cehoslovace la București, așa că nu i-a fost prea greu să-și aducă odrasla în capitala României. Ferit de democrația forțată de la răsărit, Jaromir și-a terminat studiile la noi, la Facultatea de Comerț Exterior din cadrul ASE, locul de unde Direcția de Informații Externe (DIE) făcea de zor recrutări pentru schimbarea garniturii bolșevice de la conducerea instituțiilor țării. Așa că, viitorul diplomat Jaromir Kvapil a beneficiat de instruire de specialitate și de colegi celebri, care au terminat comerțul exterior odată cu el, apoi au fost recrutați de generalul Gheorghe Marcu, “cercetători” la Institutul de Economie Mondială, o instituție de acoperire a DIE. Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat, iar Jaromir Kvapil a revenit după 1989 în România în calitate de diplomat, unde îl așteptau alte evenimente mărețe. Printre altele, Jaro a prins destrămarea Cehoslovaciei la post. În 1993 a fost numit ambasador al Republicii Cehia la București, iar în perioada 1994-1997, prin cumul este acreditat și pentru Republica Moldova. Tot aici a prins și conflictul care a dus la destrămarea Iugoslaviei. Cum în acea perioadă, traficul de armament, combustibili și alimente peste Dunăre era în toi, organele contrainformative ale statului român stăteau cu urechile ciulite în mediul diplomatic. Uite așa, Jaromir a ajuns subiectul unei note informative, în care îi erau consemnate obiceiurile dar și discuțiile. Astfel, aflăm că, diplomatul obișnuia să stea la o bere cu prietenii în ambasadă, tolănit cu picioarele pe birou și să vorbească în cea mai curată limbă românească despre noul sistem cehesc de radar capabil să detecteze avioane invizibile.  Întâmplător sau nu, prin martie 1999, sârbii, reușeau să doboare (cu rachete SA trecute pe la Turnu Severin) un F117 Night Hawk și să avarieze grav altul. Aeronave invizibile pentru echipamente convenționale. Privind  fragmentele  avionului F117 doborât, expuse astăzi la la muzeul aviației din Belgrad, nu poți să nu te-ntrebi : de unde or fi avut sârbii sistemul special de detecție ?