Ne-am întors la Dolinska (o localitate din centrul Ucrainei, regiunea Kirovograd), în perspectiva întâlnirii bilaterale româno-ucrainene,  ce trebuia să aibă loc la începutul lunii septembrie, pe problema combinatului de la Krivoi Rog. Doream să vedem cu ochii noştri, după mai bine de 4 ani, cum se simte cea mai mare investiţie externă a României (peste un miliard de dolari). Combinatul de Îmbunătăţire a Minereurilor de la Krivoi Rog (cunoscut ca CIM Krivoi Rog sau KGOKOR) este şi azi un sac fără fund în care se pompează continuu bani fără nicio perspectivă, direct din bugetul de criză. Am stat de vorbă cu românii trimişi (în misiune) pentru a avea grijă de partea noastră de combinat, cota de 27,6% din întreaga investiţie. Cu numai câteva zile înainte de sosirea noastră, jurnaliştii unui cotidian bucureştean de prestigiu vizitaseră obiectivul. Au stat câteva ore, s-au speriat şi au fugit. Mare lucru nu au văzut pentru că nu ştiau unde să se ducă, nici cu cine să vorbească. După ce directorul filialei locale ARCOM S.A., Viorel Dragomirescu, le-a arătat bordurile proaspăt vopsite, jurnaliştii s-au evaporat. Nu au văzut nici condiţiile în care lucrează paznicii, nici lipsa apei calde şi a căldurii din apartamente, nici furturile masive din averea statului român sau a celui ucrainean. Nu ştiu ce înseamnă să calci pe uraniu. Iar de Balerina nici că au auzit. S-or fi deplasat la Dolinska doar pentru diurnă ? 

De la Ustinovka bate radiaţia

De circa zece ani de când activitatea la CIM Krivoi Rog (cea mai mare investiţie externă românească – circa 1 miliard de dolari) este stopată,  oficialii români nu s-a obosit să ajungă la faţa locului. Numeroase  comiţii şi comitete de partid şi de stat sau din cadrul ministerului economiei  au descins în Ucraina să negocieze problema spinoasă a combinatului. S-au proptit la 300 km depărtare de obiectiv, la Kiev, pentru întâlniri bilaterale. Au băut, au mâncat şi s-au distrat. Apoi, s-au întors acasă la fel cum au venit. Diurna e diurnă. Într-o oarecare măsură, erau îndreptăţiţi să se ferească de oraşul Dolinska (localitatea lângă care a fost ridicat combinatul). Ultimul director al filialei române ARCOM Krivoi Rog (firma responsabilă prin lege cu paza investiţie) ştie de ce. Într-un interviu recent, Viorel Dragomirescu spunea că la Dolinska, radiaţiile depăşesc cu mult nivelul normal. Colegii săi au simţit-o din plin. Fostul director al filialei  Ianculescu, ex-directorul ARCOM S.A. Găbreanu şi  contabilul-şef al filialei locale UzinExport S.A. Colţ au suferit atacuri cerebrale. Bolnavi de cancer, numeroşi alţi ex-şefi şi şefuţi care au avut legătură cu CIM Krivoi Rog au dat colţul. “De la Ustinovka bate radiaţia. Noi călcăm aici pe uraniu”, spune unul dintre români, arătându-ne apa roşie de la robinet. La Dolinska, toată lumea se fereşte să vorbească despre radiaţii, mai ales autorităţile. Titulatura oficială folosită este “magnetismul”. Angajaţii KGOKOR nu trebuie să vină cu pretenţii salariale. De exemplu, sporul pentru radiaţii.

Pentru “Balerina” îţi trebuie bani

 Din spusele specialiştilor, la Dolinska ar fi vorba de 2 surse de radiaţie. Una naturală, alta artificială. Dovada se află chiar în centrul oraşului, unde ucrainenii au ridicat un monument pentru comemorarea victimele accidentul nuclear de la Cernobîl. Principala ameninţare vine din subsol. Se pare că al doilea filon de uraniu ca mărime din lume se află undeva între localităţile Dolinska şi Ustinovka, la adâncimi între 15 şi 50 m sub un strat protector de grafit natural. Uraniul este o bombă cu ceas pentru locuitorii regiunii.Grafitul care acţiona ca un scut natural împotriva radiaţiilor a fost înlăturat prin lucrări complexe. Nota de plată nu întârzie să apară. Unii muncitori sunt bolnavi copţi. Florică are testiculele extirpate, iar Costel, la numai 36 de ani, le ţine într-o plasă de plastic. “Sunt drogat continuu. Mi-au căzut coaiele şi am făcut 87 de injecţii”, spune paznicul, adăugând că a fost nevoit să descarce numai puţin de 4 camioane de paturi de fier de la colonia Maiak. Toate prăduite de conducere. Deşi se decontează la Bucureşti 11000  de hrivne (în jur de 1000 $) lunar pentru medicamente, paznicii spun că nu primesc decât aspirine. Costică locuieşte la “rusoaică”. Dacă le-a spus şefilor că are nevoie de tratament, aceştia i-au replicat că i se trage de la curve ieftine. “Păi ce eu am bani lor să o plătesc pe Balerina ?”, spune cu năduf paznicul. Balerina este curva de lux a oraşului. Doar directorii români, cu salarii mari şi-o permit. Spectacolele erotice au loc la saună, feriţi de ochii indiscreţi ai oamenilor obişnuiţi.

De pază cu Leaua 

Dolinska. Microraionul românilor, dis de dimineaţă pe la şase. Aşteptând nerăbdători plecarea românilor către locurile de muncă, am fost martorii unui fenomen paranormal. Uşile garajului s-au deschis şi în uruitul unui motor, a apărut ea. Leaua. Jumătate camion, jumătate furgon, arătarea portocalie a pornit la drum agale printre blocurile încă adormite. Din caroseria transformată în cabină de pasageri, cineva ne făcea semn cu mâna. La prima vadere, cei dinăuntru păreau mai degrabă infractori duşi la locul de pierzanie decât paznici în combinat. Până să ne dezmeticim, Leaua se pierdu cătinel pe Bulevardul Lenin, apoi luă dreapta către combinat. Nu se mişcă prea repede fiindcă, aveam să aflu mai târziu, cauciucurile sunt tocite până la pânză. “Ce cauciucuri se decontează contabilul-şef la Bucureşti de 6000 de hrivne pe lună ?”, întreabă retoric unul dintre angajaţii ARCOM.  Posturile de pază româneşti sunt împrăştiate în combinat, dar şi în afara acestuia. Avem paznici la spitalul municipal, la preventoriu, la blocuri. Gheretele reci de tablă cutată în care îşi fac meseria românii sunt uşor de recunoscut după vopseaua tricoloră. Lipsiţi de cele mai elementare condiţii de igienă la locul de muncă, oamenii au fost nevoiţi să sape în apropierea posturilor de pază, gropi pentru toalete. Mai nou, apa caldă lipseşte şi din apartamentele în care locuiesc muncitorii. Directorul Dragomirescu nu a fost de acord cu preţul gazelor umflat de ucraineni. S-a încercat montarea unei centrale electrice la subsolul blocului, dar nu a dat rezultatele scontate. Şefii pazei au fost schimbaţi de mai multe ori, fiind  singurii ţapi ispăşitori pentru furturile masive din combinat. În cazul ultimului şef Doru, numirea a provocat păruială. Prins la înghesuială de fraţii Damaschin, şeful pazei a fost bumbăcit. Motivul oficial ? O ceartă domestică de la o femeie. Cei cu vechime în combinat şoptesc pe la colţuri că bătaia a pornit de fapt de la împărţeala unui furtişag. O platformă S200. Cert este că  plângerile au ajuns la miliţia ucraineană, care şi-a declinat competenţa. Episodul a fost raportat şi la Ambasada României de la Kiev.

Pontaje false şi fişa p(r)ostului

 Am stat de vorbă cu angajaţii tineri, până-n 30 de ani. Părerile diferă. Dacă Lucică sau fraţii Damaschin acceptă orice condiţii de când Becali (noul patron ARCOM) le-a mărit indemnizaţiile la 600 $ pe lună, alţii comentează cu jumătate de gură ultima găselniţă a conducerii ARCOM. Fişa postului de paznic. Întocmită de geniile conducerii ARCOM S.A., fişa este obligatorie. Semnezi sau pleci acasă, altă cale nu este. Prevederile documentului sunt de tot râsul, ca dealtfel şi modul în care se face pontajul. Întrebaţi cum asigură un “climat de siguranţă, ordine şi disciplină” sau cum ” execută orice dispoziţii în realizarea strategiilor pe termen scurt ale companiei”, oamenii au dat din umeri. Mai vechi în meseserie, Vali (fost sportiv, apoi bodiguard) spune că noua fişă este o bătatie de joc. “Cum să faci de pază în lipsa echipamentului adecvat ? Cu măturile ? Nu numai că nu suntem dotaţi cu arme de foc sau sprayuri lacrimogene, nici măcar bastoane nu avem!”. Situaţia pontajelor este şi mai comică. Paznicii şi electricienii de întreţinere a pompelor de drenaj au un program de lucru de 24 h cu 72 h libere. Din motive care ne scapă, toţi sunt pontaţi cu 8 ore zilnic, de luni până vineri. Sâmbetele şi duminicile fiind libere. Ca urmare, conform pontajelor false, combinatul se poate scufunda liniştit de vineri 15:30 şi pâna luni 7:30, pentru că nu există nici un fel de pază şi nici supraveghere a pompelor de drenaj. Totul este pe hârtie, în realitate, plata oamenilor făcându-se pe bază de pontaje false. Ferească Dumnezeu de accidente într-o sâmbătă sau duminică ! Nimeni nu răspunde, pentru că paznicul care s-ar afla în perimetru obiectivului, în weekend, este socotit în timpul liber conform pontajului.