Dezvăluirile de excepţie din cartea fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu “Prădarea României” se referă, printre altele şi la contrabanda cu armament. “Acţiunea” din dosarul Strict Secret de Importanţă Deosebită (SSID) 628/D/P/2005 se petrece în Europa de Est, ţările ex-sovietice ( mai ales din Republica Moldova şi Transnistria), America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu. Ani la rând, presa centrală şi cea internaţională au prezentat pe larg încălcări ale embargoului internaţional, impus ţărilor cu potenţial terorist, cu care firmele de comerţ exterior ale Securităţii aveau relaţii de afaceri. Este vorba despre statele de pe coasta nord-africană şi din Orientul Mijlociu, cu care Nicolae Ceauşescu dezvoltase relaţii economice importante, bazate pe vânzare ilegală de armament. Totul era mascat sub aşa-zise transporturi de materiale şi utilaje către obiectivele industriale (baraje, fabrici de ciment, combinate), ridicate de firmele controlate de Securitate în ţări din lumea a treia. Un exemplu concludent este livrarea de armament de la fabricile de profil din Braşov către Irak şi Iran în anii ’80, într-un moment în care cele două ţări erau implicate într-un conflict lung şi sângeros. La noi şi în Republica Moldova, tradiţia, reţelele şi end-userii falşi (moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la israelieni) s-au păstrat după ’90. Traficul ilegal cu armament s-a “privatizat”. 

Traficanţii vechi şi noi

Numele contrabandiştilor Viktor Bout, Shimon Naor, Omar Hayssam şi firme ca Armitech sau Rosoboron Export au fost deseori asociate serviciilor secrete române. Aşa au ajuns aeronavele BAC 1-11 Jetline (aparţinând Romaero) pe lista neagră a ONU. Făceau transporturi cu armament în Liberia, Sierra Leone şi Afganistan în solda faimosului Viktor Bout. Toată lumea a auzit de scandalurile legate de traficul ilegal de armament din şi prin România. “Ţigaretele 1,2,3” sunt numai un exemplu în acest sens. Ce să mai spunem de scandalul livrărilor de rachete româneşti către Iran din 1994 ! Deşi România semnase numeroase protocoale cu ţările occidentale, închizând în mod accelerat institute de cercetare speciale sau unităţi miltare (în perspectiva accederii la organismele euroatlantice), serviciile secrete burduşite cu ofiţerii Securităţii ceauşiste desfăşurau afaceri veroase în toate zonele de conflict de pe mapamond. Nu o făceau de capul lor, ci cu participarea ofiţerilor serviciilor secrete (foste sovietice) sau cu arabii, formaţi la facultăţile Securităţii. Recent, ex-premierul Petre Roman povestea că Mihai Caraman, unul din primii şefi SIE (prezent pe două ştate de plată, unde figura ca general şi colonel în acelaşi timp) i-a atras atenţia că pe teritoriul ţării rămăseseră după Revoluţie peste 27000 de ofiţeri Spetsnaz şi GRU. Despre aceştia vorbeşte Ciprian Nastasiu. Unul dintre personajele sale preferate fiind  Ivan Gheorghievici Busuioc, fost colonel GRU (serviciul secret al armatei sovietice).

Spijin la nivel înalt

Ivan Gheorghievici Busuioc, nume de cod Ivanov, nu apare întâmplător în cartea fostului procuror DIICOT. Acesta, ca mulţi alţi ofiţeri acoperiţi, lucra intens pe teritoriul României sub nasul serviciilor secrete şi cu voia lor, împreună cu traficanţi şi terorişti ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf, beneficiind de sprijin la cel mai înalt nivel în Republica Moldova sau Rusia. Datorită relaţiilor sale sus-puse, armamentul de contrabandă (pistoale-mitralieră, rachete Stinger, muniţie şi piese de schimb pentru aeronave militare) tranzitau fără nici o problemă teritoriul României dinspre Republica Moldova sau Transnistria. “Răpirea din Irak” a prilejuit deschiderea dosarelor numite mai târziu ca “Armamentul”. În dosarul 628/D/P/2005, în care sunt implicaţi cei de mai sus, sunt trecute nume importante de politicieni români, dar şi demnitari ai Republicii Moldova. În cele din urmă, sub presiunea aliaţilor, românii au cedat şi au început arestarea traficanţilor. Busuioc a fost arestat la Bucureşti în 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. Viktor Bout este umflat un an mai târziu în Tailanda, în urma interceptărilor aprobate de Curtea de Apel Bucureşti. După cum se obişnuieşte, cei mai importanţi dintre partenerii politici ai contrabandiştilor sunt liberi, deşi figurează în aceste dosare. Ciprian Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care au beneficiat infractorii în Republica Moldova : fostul ministru al apărării Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul prim-ministru Vladimir Filat. Întâmplător sau nu, de-a lungul timpului, unii dintre ei au fost nominalizaţi de jurnalistul Mihai Conţiu (Moldova Suverană), fost cadru asociat în solda SIE pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puţin în cazul actualului premier moldovean, Conţiu a afirmat în numeroase articole (aducând dovezi în acest sens) că  Filat este în slujba Serviciului Român de Informaţii cu numele de cod Kant. Pe aceiaşi filieră cu Iulian Dascălu, patronul lanţului de magazine Iulius Mall şi cu generalul Gheorghe Atudoroaie (ofiţer greu de Securitate implicat în evenimentele Revoluţiei), persoane care lipsesc din diagrama de mai jos.