Nu există satisfacţie mai mare pentru un jurnalist de investigaţii (mai ales pentru cel care se ocupă de serviciile secrete), decât momentul în care informaţiile cuprinse în articolele sale se confirmă. Cu atât mai mult, dacă recunoaşterea vine din gura unui oficial de rang înalt sau magistrat implicat în problemă. Ei bine, nu am găsit încă vorbe potrivite  pentru senzaţia trăită în momentul în care, un fost procuror-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), a spus adevărul. În pragul prezidenţialelor din 2009, Ciprian Nastasiu a ieşit la tribună, acuzând înalte oficialităţi de “Prădarea României”. Răpirea din Irak, Armamentul sau Privatizările din Energie sunt numai câteva din dosarele secrete (instrumentate de Nastasiu) despre care jurnaliştii au scris cu patimă, având mai multe sau mai puţine dovezi. Majoritatea “curajoşilor” au fost hăituţi, daţi afară, marginalizaţi.  Aşa am aflat noi, oamenii simpli, de ce secretizase pentru 50 de ani, preşedintele tuturor românilor Traian Băsescu , adevărul din dosarul Răpirea din Irak. De ce îşi întărise şi fidelizase sistemul moştenit de la infama Securitate şi de la Adrian Năstase. Mărturiile procurorului mazilit confirmă că în spatele dosarelor Omar Hayssam se află “Sistemul”, din care, din păcate şi el a făcut parte. De la servicii secrete, la magistraţi şi oameni politici sau de afaceri, toţi implicaţi în crimă organizată, în acte de trădare şi înaltă trădare. Ce demonstreză mărturiile lui Nastasiu ? Că Traian Băsescu a minţit poporul cu televizorul. Că axa  Washington-Londra-Bucureşti era o mare minciună. Şi că preşedintele, ca dealtfel întregul sistem pe care-l patronează, protejează contrabanda cu armament către ţările arabe şi organizaţiile teroriste aflate pe lista neagră a aliaţilor euro-atlantici. Care a fost răsplata lui Nastasiu ? A fost scos pe uşa din spate a magistraturii tocmai de cel care îl folosise la eliberarea teroristului Hayssam. Nu cred că Traian Băsescu este singurul vinovat de perpetuarea Securităţii în România. Am spus-o de nenumărate ori. Sunt numeroase dovezi că toţi preşedinţii după ’89 au tolerat această stare de fapt. S-a făcut mare caz de afacerile Ţigareta, nimic altceva decât tutun în barter pentru armament de contrabandă, rachete pentru Iran (din 1994) sau vaporul cu arme abandonat de marinarii români în portul Pireu în 1996. Trebuie să recunoaştem faptul că Adrian Năstase este cel care a “securizat” Radioul Public, introducând Serviciul de Telecomunicaţii Speciale în microfoanele şi în telefoanele jurnaliştilor. Răsplata ? Deposedat de putere, Năstase a fost târât prin noroiul tribunalelor, iar de cariera sa politică s-a ales praful.Însă, în cazul democratului Băsescu, aşteptările erau mult mai mari. Marile speranţe veneau odată cu intrarea noastră în organismele euro-atlantice. Nu s-a întâmplat aşa. Dimpotrivă. După 2005, “Sistemul” a fost preluat şi întărit ajungând să fie de trei ori mai mare decât înainte de 1989 şi mult mai puternic. S-a văzut la sfârşitul anul 2009, când Băsescu s-a reînscăunat comandant suprem tot prin operaţiunile speciale derulate de ofiţerii “SĂI” din ţară şi străinătate. Nici pentru aceştia, răsplata nu a întârziat. În plină criză, când guvernul este silit să dea afară sute de mii de bugetari, iar pensionarii  nu ştiu dacă vor mai avea cu ce să plătească întreţinerea, bugetele serviciilor secrete cresc văzând cu ochii.Cum era de aşteptat, cel mai mult au primit urechiştii sistemului, bugetul STS  umflându-se peste noapte cu peste 40%. Intraţi în categoria slugoilor de palat , şefii responsabili cu operaţiunea electorală Taurul, au fost trecuţi pe lista promovărilor în grade şi funcţii. Operaţiunea a transpirat în presă, iar Băsescu a fost nevoit să amîne ceremonia. Nu trebuie să se grăbească. E timp pentru toate.